- expulzá
- vb., ind. prez. 1 sg. expulzéz, 3 sg. şi pl. expulzeázã
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
expulzá
Look at other dictionaries:
expulza — EXPULZÁ, expulzez, vb. I. tranz. A obliga să părăsească ţara, a trimite peste graniţă un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezenţă pe teritoriul statului nu mai este dorită. ♦ A da, a împinge afară, a sili să iasă. – Din fr. expulser … Dicționar Român
expulzare — EXPULZÁRE, expulzări, s.f. Acţiunea de a expulza şi rezultatul ei. – v. expulza. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 EXPULZÁRE s. (jur.) (livr.) relegare, relegaţie. (expulzare unui cetăţean străin.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
relega — RELEGÁ, relég, vb. I. tranz. (înv.) A surghiuni, a izgoni; a expulza. – Din fr. reléguer, lat., it. relegare. Trimis de dante, 06.07.2004. Sursa: DEX 98 RELEGÁ vb. v. alunga, exila, expulza, go … Dicționar Român
cura — CURÁ1, curéz, vb. I. tranz. (Rar) A îngriji, a trata un bolnav sau o boală. ♦ refl. A se supune unui tratament medical, unei cure. – Din germ. kurieren. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CURÁ2, curéz, vb. I. tranz. (reg.) A… … Dicționar Român
lepăda — LEPĂDÁ, lépăd, vb. I. (pop.) I. 1. tranz. A lăsa ceva din mână; a arunca. ♦ A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunţând la el. ♢ expr. A nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preţ, valoare. 2. tranz. A dărui, a… … Dicționar Român
exploda — EXPLODÁ, explodez, vb. I. tranz. 1. (Despre explozive, proiectile, reactoare nucleare, vase etc.; la pers. 3) A se descompune violent sub acţiunea căldurii sau a unui factor mecanic, dezvoltând brusc căldură şi gaze sub presiune, care produc… … Dicționar Român
ijderi — ijderí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ijderésc, imperf. 3 sg. ijdereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. ijdereáscă; … Dicționar Român
mazil — MAZÍL, mazili, s.m. 1. Domn sau înalt demnitar scos din funcţie. 2. Mic boier sau descendent de mic boier (fără funcţie publică). 3. Membru al unui corp de cavalerie format din boierii scoşi din funcţie. 4. Persoană însărcinată cu strângerea… … Dicționar Român
mătură — MẮTURĂ, mături, s.f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu acelaşi nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăţă o suprafaţă. ♢ loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee… … Dicționar Român
proscrie — PROSCRÍE, proscriu, vb. III. tranz. 1. (În Roma antică) A condamna la moarte (pentru infracţiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit. 2. A lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în… … Dicționar Român
